Generalități

Un comutator de rețea este un dispozitiv care realizează conexiunea

diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC. Dispozitivele

hardware uzuale includ switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100

 sau chiar 1000 MO pe secundă, la duplex jumătate sau integral.

Jumătate duplex înseamnă că dispozitivul poate doar să trimită sau să
primească la un moment dat, în timp ce duplex integral înseamnă
posibilitatea trimiterii și a primirii concomitente de informație.
Utilizarea extinderilor special proiectate fac posibilă realizarea unui
număr mare de conexiuni utilizând diverse medii de rețea, incluzând
tehnologii utilizate curent, precum Ethernet, Fibre channel, ATM,
 IEEE 802.11.
Dacă într-o rețea sunt prezente doar switch-uri și nu există huburi, atunci domeniile de coliziune sunt fie reduse la o singură legatură, fie (în cazul în care ambele capete suportă duplex integral) eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi poate fi extins pe mai multe straturi, rezultând switch-ul

multilayer.

Un repetor este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totuși, tehnologia folosită este considerată depașită din moment ce un hub retrimite orice pachet de date primit la toate porturile sale cu excepția celui de la care l-a primit.

Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid și încep să apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-ului acest neajuns a fost rezolvat.
Metode de retransmitere
Există 4 metode de retransmitere a datelor:

• Stochează și trimite - switch-ul acționează ca un buffer și, în mod uzual, realizează o însumare pentru fiecare cadru retransmis.
• Cut through - Switch-ul doar citește adresa hardware a cadrului înainte de a o trimite mai departe. Nu există detector de erori la această metodă.
• Fragment free - Metoda încearcă să rețină beneficiile ambelor metode prezentate anterior. Se verifică primii 64 de octeți din cadru, stocându-se informația legată de adresare. În acest fel cadrul își va atinge întotdeauna destinația. Detecția erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 și 4, de obicei fiind vorba de routere.
• Adaptive switching - Metoda comută automat între cele trei metode precedente.

Notă: Metoda cut through apelează la stochează si transmite dacă portul destinație este ocupat în momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.
Tipuri de comutatoare

1. După formă
   • Montabile în rastele
   • Nemontabile
2. După posibilitatea de configurare
   • Neconfigurabile
   • Configurabile
   • Inteligente

Prima categorie nu posedă interfață de configurare. Ele se regăsesc uzual în mediile SOHO (LAN și Small office/Home office).
Opțiunile de configurație pentru switch-urile din a doua categorie variază în funcție de producător și de model. Modelele mai vechi utilizează o consolă serială. Dispozitivele mai recente folosesc o interfață web (uneori se pot configura și prin intermediul propriilor butoane, deși această situație nu este una tipică).

Switch-urile configurabile se regăsesc în rețele de dimensiuni medii/mari și prezintă un preț și o calitate mai ridicate. Sarcina de configurare necesită de obicei înțelegerea nivelului 2 al rețelelor.

Posibile caracteristici configurabile:

• comutarea pornit/oprit a unor porturi;
• viteza de legatură și setări duplex;
• setări de prioritate pentru porturi;
• filtrare MAC;
• folosirea protocolului Spanning Tree;
• monitorizarea de către SNMP (simple network management protocol) a dispozitivului și a legăturii;
• oglindirea porturilor (mirroring, monitoring, spanning);
• agregarea legăturilor(bonding,trunking);
• setările VLAN (Virtual Local Area Network).

Preluat de pe sait-ul Wikipedia.org